Proud-N-Powerful vs. The Young Bucks

Un opener foarte bune care a combinat storytelling-ul cu un meci tipic marca Young Buck, însă totuşi s-a pus o limită la spot-urile spectaculoase pe care obişnuiesc să le folosească şi au menţinut la suprafaţă şi povestea, conflictul dintre cele două echipe.

Parcă totuşi s-au concentrat pe prea mulţi factori în acelaşi timp, au vrut să livreze din toate punctele de vedere şi evident au existat şi momente mai slabe în meci, dar per total a fost un showcase perfect pentru ce poate divizia la echipe din AEW.

Câştigători: Santana & Ortiz
Rating: ***3/4

Nu eram mare fan Santana & Ortiz în Impact Wrestling, dar de când au ajuns în AEW încep să îi descopăr şi să devin fanul lor. Tot angle-ul de după meci merită urmărit, chiar dacă nu va duce nicăieri. Doar faptul că Ricky Morton execută un Canadian Destroyer e must-see.

Adam Page vs. PAC

Mă bucur că PAC a semnat, în cele din urmă, cu AEW pentru că la Full Gear şi-a continuat seria de meciuri foarte bune pe care le-a scos de când a venit în companie.

Asta a fost dovada că dacă le dai încredere wrestlerilor, le acorzi destul timp încât să poată spună o poveste în termenii lor, produsul final va fi unul de care toată lumea care a participat ar trebui să fie mândră. Au ţinut cont de istoricul dintre ei doi, în mare a fost un meci lucrat ca la manual. Este o înfrângere importantă pentru PAC şi totodată o victorie la fel de mare pentru Adam Page, dar deja a fost anunţat rematch-ul la Dynamite.

Câştigător: Adam Page
Rating: ****

Shawn Spears vs. Joey Janela

Un filler match, un meci care la fel de bine s-ar fi putut regăsi pe card-ul de la un show televizat.

Nimic de reproşat celor doi, au lucrat bine, dar meciului i-au lipsit multe. Până la urmă este o victorie pentru Spears, una de care chiar avea nevoie.

Câştigător: Shawn Spears
Rating: **3/4

AEW World Tag Team Championship
SCU (c) vs. The Lucha Bros vs. Private Party

Dacă până acum mi-a plăcut de Private Party, mi se pare că aici nu a fost cel mai bun moment al lor, dar evident părerea internă din AEW poate fi alta.

De fapt ei au fost băgaţi aici doar pentru a încasa pin-ul şi astfel a se putea continua feud-ul dintre SCU şi Lucha Bros. Foarte fain momentul de la final cu Christopher Daniels, poate vom vedea la un moment dat o reîntoarcere la Fallen Angel.

Câştigători: SCU
Rating: ***1/4

AEW Women’s World Championship
Riho (c) vs. Emi Sakura

Riho este ceea ce trebuie să fie Kairi Sane în WWE. Totuşi meciului de aici i-a lipsit ceva.

Evident, toată lumea a înţeles povestea, elev versus profesor, care a fost transpusă cum trebuie în acţiunea din ring, dar doar atât. Lui Riho îi trebuie mai mult promo time pentru ca fanii să poată investi sentimente puternice în meciurile ei. Altfel pare ca un alt meci, bun ce-i drept, de wrestling.

Câştigătoare: Riho
Rating: ***1/2

AEW World Championship
Cody vs. Chris Jericho (c)

Nu înţeleg hate-ul pentru Chris Jericho. Omul s-a reinventat tot timpul, iar acum este pe drept campionul mondial, este personajul potrivit să ocupe această poziţie momentan. Dacă ar fi făcut toate aceste lucruri în WWE sunt sigur că părerea unor “fani” ar fi fost cu totul alta.

Cât despre Cody, nici nu ştiu de unde să încep. Am fost multă vreme fanul lui în WWE, dar m-a dezamăgit când am văzut ce face prin indies şi în New Japan. Pur şi simplu repeta aceeaşi poezie de manevre meci de meci şi trebuia să fie cărat de adversar de fiecare dată şi unde s-a produs un scurtcircuit. Cody a devenit un wrestler care stăpâneşte tehnicile storytelling-ului, adică ştie să îţi vândă o poveste, atât la microfon, cât şi în ring. Nu abundă move set-ul lui de manevre flashy, dar cele pe care le are sunt executate în momentele potrivite şi asta e tot ce contează.

Meciul m-a făcut să vreau să îl văd acum pe Cody în NJPW, în ring cu wrestleri precum Okada sau Tanahashi. A fost şi scris cum trebuie, nu au abuzat de Jake Hager şi MJF la margine, dar dacă tot i-au avut acolo, i-au folosit. Nu a fost overbooking, Hager a intervenit foarte puţin, iar MJF şi-a jucat rolul perfect, de la expresiile lui faciale până la dialogul cu arbitrul şi îngrijorarea din comportament, a părut legit totul. Turn-ul de la final mai putea fi umflat cu un twist, prelungit suspansul până la Dynamite, dar au vrut să îl păstreze pe Cody babyface pur şi să îl transforme pe MJF într-un nesimţit fără scrupule. Foarte tare întreg storyline-ul. E frumos să vezi că titlurile mondiale sunt luate în serios.

Câştigător: Chris Jericho
Rating: ****1/4

Lights Out Match
Jon Moxley vs. Kenny Omega

Meciul aceasta va sfârşi a fi cel mai controversat din 2019. E genul de meci pe care ori îl urăşti ori îţi place la nebunie. Mie mi-a plăcut, înţeleg că sunt persoane care nu sunt de acord cu wrestling-ul hardcore, dar aici a fost mult mai mult de atât, chiar dacă a avut destule momente pe care le găseşti în deathmatch-uri.

Chiar dacă Kenny Omega a avut meciul cu Janela de la AEW Dark cu o stipulaţie asemănătoare, nu m-aş fi aşteptat niciodată să se adapteze atât de bine la acest gen de meci şi la stilul brutal al lui Moxley.

Şi au fost multe momente brutale, de la loviturile cu bâta de baseball înfăşurată cu sârmă ghimpată, la panoul cu curse de şoareci, momentul în care Moxley se târăşte prin cioburi pentru a scăpa dintr-o manevră de submission, Suplex-ul în “salteaua” de sârmă ghimpată până la finalul pe partea de lemn a ringului. Destule momente hardcore pentru ca Renee Young să îşi exprime îngrijorarea, de mai multe ori, pe Twitter.

Nu, nu a fost cel mai extrem meci din istorie, lucrurile stranii se întâmplă în deathmatch-urile din Japonia, dar a fost şocant să vezi aşa ceva într-o companie de wrestling mainstream. Totul însă a avut substrat, s-a ghidat după o poveste şi a avut şi wrestling de cea mai înaltă calitate. A fost un mix de hardcore, storytelling, execuţii tehnice extrem de precise şi momente la care pur şi simplu îţi era frică să te uiţi. E un meci unic, un clasic din multe puncte de vedere. Nu ar trebui să mai aibă loc o bună periodă ceva similar, tocmai pentru a nu îşi pierde acest meci din importanţă.

Câştigător: Jon Moxley
Rating: *****

Primul PPV după debutul AEW Dynamite a fost totodată şi unul dintre cele mai bune din acest an. Cele mai importante meciuri au beneficiat de un build up solid şi au fost susţinute de un wrestling cel puţin la acelaşi nivel, iar cele care nu au avut, au compensat prin acţiunea din ring.